Când am început să fac artă digitală, îmi puneam mereu o întrebare simplă — care este utilitatea practică a acestui lucru? Părea că o imagine care există doar pe ecran avea nevoie de o justificare suplimentară, de un sens suplimentar. Cu AI, aceste gânduri au devenit și mai puternice. Am continuat să încerc să găsesc un scop — atât în munca mea, cât și în cea a altora. Dintr-un motiv oarecare, credeam că totul avea nevoie de o logică clară și o funcție definită. Dar după câțiva ani de creație, am realizat ceva important: Arta nu trebuie să fie logică. Poate fi inutilă, inutilă, irațională — și tocmai asta o face puternică. Poți pur și simplu să privești și să simți. Nu contează dacă pictezi, sculptezi, lucrezi cu AI sau lași o colecție PFP. Să existe pur și simplu ceva, Și să lase pe cineva pur și simplu să se bucure de el.