Andrew Huberman tocmai a explicat de ce creierul tău nu se concentrează — și nu este ADHD, ci suprasolicitare senzorială cauzată de dispozitivul din mână. În acest clip de 4:52, el prezintă perspectiva de revoluție a lui Jenny Groh: Gândurile nu sunt aleatorii. Încep cu o sămânță mică (un cuvânt, o imagine, o amintire) și apoi explodează într-o cascadă de amintiri senzoriale stratificate — imagini, sunete, atingeri, mirosuri — toate adunându-se într-un spațiu abstract. Cu cât ai primit mai multe stimulări senzoriale recent (mai ales prin telefon), cu atât mai multe straturi concurente apar când încerci să te concentrezi. De aceea te așezi să citești/lucrezi și realizezi brusc că nici măcar nu erai atent — creierul tău încă procesează stimulii infinit de noi pe care i-a primit cu 10–15 minute înainte. Soluția lui Huberman: Fă-te să te plictisești intenționat înainte de a munci serios. Elimină cât mai mult input senzorial posibil (fără telefon, lumini slabe, liniște). Păstrează un etaj întreg ca zonă fără telefoane. În China, experimentează cu copii care se uită minute întregi la un perete gol înainte de sarcini. Viața modernă a restrâns spațiul fizic pe care îl poți privi (să te uiți la un ecran), dar a inundat spațiul cognitiv cu distrageri nesfârșite. Rezultat: Concentrarea devine aproape imposibilă. Ești uimit? Care este un lucru pe care l-ai observat cel mai mult care îți omoară atenția — notificările, zgomotul de fundal, derularea recentă? Și ce te-a ajutat să-ți limpezești mentalitatea înainte de munca profundă?