Îmi amintesc încă cu drag interviul cu jurnalistul de la WSJ. Eram la școală când s-a întâmplat, cred că am ieșit afară să răspund la telefon. A fost nebunesc pentru mine, în 2013, să vorbesc în engleză așa, să vorbesc despre BQC. Apoi cred că tatăl meu a trecut prin Paris să găsească o copie a WSJ pentru ziua respectivă, când a apărut. Tot e ireal să am numele meu tipărit pe el.