Indiferent dacă ești pentru un acord sau împotriva unui acord, realitatea este că nu există niciun acord care să merite pe care regimul să-l accepte. Natura însăși a Republicii Islamice — și a convingerilor personale ale lui Khamenei — este că nu cedezi și nu negociezi. Khamenei s-a opus JCPOA, dar a dat undă verde cu reticență, iar în mintea lui, s-a dovedit că are dreptate după ce Trump s-a retras. Dacă Khamenei ar fi fost cu adevărat interesat de o înțelegere, ar fi putut obține una — una foarte bună — cu mult timp în urmă. Republica Islamică a fost fondată pe ideea că Iranul a fost umilit prin compromis — prin negociere și prin încrederea în Occident. În mintea lui Khamenei, supraviețuirea nu depinde de ajutor economic, ci de rezistență. Și nu contează dacă această rezistență vine în detrimentul păcii, sănătății și bogăției poporului Iranului. Orice acord semnat de regim este tactic — conceput să întârzie și să obstrucționeze. Iar dacă supraviețuirea regimului ar depinde de încheierea unui acord — un acord care să fie considerat bun pentru Statele Unite — Khamenei ar prefera să moară martir decât să cedeze.