În 1979, Michel Foucault — încă o figură impunătoare în stânga — a aplaudat cu entuziasm Revoluția Iraniană. De ce? Ayatollahii s-au opus "imperialismului" occidental, iar islamul a fost prezentat ca o forță a trezirii "spirituale". O jumătate de secol mai târziu, această iluzie campistă încă dăinuie.