Oamenii urăsc pretenția, dar te vor ierta pentru asta, pentru că și ei sunt pretențioși și ar prefera să știe că și tu ești. Dar dacă cred că ești pretențios — și puțină cercetare arată că faci doar ceea ce bănuiesc că pretinzi — începe să crească o furie distinctă. Chiar dacă o faci prost, cu mare dificultate, acest lucru nu le liniștește inima deloc. De fapt, asta intensifică furia pentru că acum nu mai au nicio scuză pentru ei înșiși. Căci dacă poți încerca prost și să-ți susții efortul prost, atunci propria lor auto-trădare pe motive de imposibilitate nu mai poate fi susținută. Să-ți dedici cu sinceritate viața la ceva copilăros și naiv, și să fii suficient de romantic și retardat încât să mergi înainte și să nu te oprești niciodată—acesta este singurul păcat de neiertat pentru cei care au trădat odată ceva copilăros în ei înșiși.