o mare parte din tensiunea dintre neo-brandeisieni și cei din Abundență provine din faptul că primii sunt probabil cel mai pro-reglementare pe care l-am văzut vreodată. Chiar și socialiștii sunt mai interesați de lucrurile guvernamentale mari decât de micromanagementul neobosit al fiecărui act de afaceri

Ceea ce mi-a deschis cu adevărat ochii este că neo-brandeisienii, deși sunt nominal pro-concurență, aproape toți apără tarifele cu pasiune — literalmente o politică de a proteja afacerile americane de concurența străină!