Imaginează-ți să crezi că organismul uman — fie că este proiectat divin, construit inteligent sau fin reglat de-a lungul a milioane de ani de evoluție — necesită brusc injectarea de rutină a substanțelor străine, derivatelor petroliere sintetice și compușilor biologici inginerizați pentru a funcționa corect. Imaginează-ți, de asemenea, că această credință apare exact în momentul istoric când chimia industrială, producția de masă și autoritatea medicală centralizată converg. Acum imaginează-ți definirea "eficacității" nu prin prezența unei sănătăți robuste, vitalității cognitive, stabilității emoționale, fertilității, rezilienței sau longevității — ci printr-un non-eveniment: absența unei infecții diagnosticate. Aceasta este manevra epistemică aflată în centrul paradigmei moderne de vaccinare. Schimbul care se face nu este între boală și sănătate, ci între: • o reducere teoretică a riscului unei infecții specifice și • o anumită intervenție biologică ireversibilă care implică compuși cunoscuți că interacționează cu sistemele imunitare, neurologice, endocrine și de dezvoltare. În fiecare țară care a implementat campanii de vaccinare în masă, nu observăm o înflorire a capacității umane. În schimb, vedem: • creșterea ratelor tulburărilor neurologice și de dezvoltare • escaladarea bolii psihiatrice • dereglare imună cronică • autoimunitate, boli metabolice și infertilitate • leziuni medicale extinse, însoțite de negare instituțională și gaslighting Aceasta nu este evoluție. Seamănă cu degenerarea. O populație tot mai dependentă de medicamente, lipsită de reziliență și condiționată să nu aibă încredere în propriile percepții nu este o expresie a potențialului uman — este o populație gestionată. Cea mai tulburătoare caracteristică nu este doar vătămarea, ci redefinirea vătămarei: • Accidentarea devine coincidență • Suferința devine "rară" • Disidența devine dezinformare "periculoasă" •Iar cei răniți sunt liniștiți marginalizați, tratați ca zgomot statistic, nu ca ființe conștiente ...