Nu știu cine are dreptate în această problemă restrânsă, dar Harris apare ca naratoare nesigură în memoriile ei. Nu există nicio recunoaștere a vreunei greșeli. Părțile par scrise de o echipă de comunicare/PR supraplătită. Cred că nu citesc multe cărți scrise de politicieni și poate că toate sunt așa.