The City of Lost Children (1995) se simte ca un coșmar pe care cineva l-a proiectat cu grijă și din care nu s-a mai trezit niciodată. Jeunet și Caro au construit o lume în care fiecare chip, decor și umbră are propria logică ciudată, și cumva rămâne emoțională sub toată acea nebunie.