Am observat tot mai clar că mulți studenți chinezi sunt încă legați de un traseu de viață care este implicit alergat pe cel corect: licență, →, master → sau chiar doctorat, și trebuie mai întâi să citească până când sunt calificați înainte de a putea intra efectiv pe piața muncii Dar într-o eră în care AI comprimă rapid lacunele de cunoștințe, ciclurile de achiziție a competențelor și chiar rescrie definițiile capabilităților Adesea mă gândesc: petreci 15+ ani învățând sistematic un corp de cunoștințe care poate deveni rapid depășit, având puțină sau deloc experiență reală pe piață Este aceasta o alegere rațională sau este un fel de auto-consum ambalat prin consens social?