Ceva care mi-a schimbat modul de a privi distragerea: impulsul de a deschide un tab nou, de a verifica telefonul, de a mă ridica pentru a treia oară – nu e întâmplător. Apare într-un moment anume. De obicei chiar atunci când ceva devine puțin mai greu, sau puțin mai vulnerabil, sau necesită un fel de prezență pe care nu sunt încă pregătit să o aduc. Distragerea este semnul principal. Marchează exact locul unde ceva demn de urmărit încearcă să se întâmple.