Problema mult mai profundă în știință nu sunt aceste erori evidente. Teoriile și afirmațiile sunt cele care sunt greșite – construite pe artefacte experimentale, erori logice sau interpretări extrem de exagerate – totuși ele rămân în discuție ani sau decenii pentru că au fost publicate în reviste prestigioase sau susținute de autorități influente și niciodată contestate serios. Aceste studii devin fundațiile întregilor ecosisteme de cercetare. Mii de granturi sunt finanțate. Carierele se construiesc în jurul lor, inclusiv roluri administrative de conducere. Universitățile cheltuiesc milioane pentru a recruta oameni pe baza acestor narațiuni. Aici se află criza reproductibilității – nu în probleme de imagine ușor de detectat, ci în idei influente care continuă să modeleze sistemul științific mult după ce fundamentele lor ar fi trebuit să fie puse sub semnul întrebării. Astfel de retrageri în momentele de prindere din cauza problemelor de imagine sunt printre cele mai ușor de detectat și corectat. Ele apar de obicei în reviste mai mici, cu resurse editoriale și de recenzii limitate, unde oamenii deja suspectează că o mare parte din muncă seamănă cu producția unei fabrici de hârtie și o tratează în consecință. AI poate detecta acum majoritatea acestor probleme aproape instantaneu.