Este ireal să-ți vezi poporul dispărând sub o dictatură care declară: "Am închis internetul pentru că sunt singura voce a Iranului" Apoi să-i privești pe cei care nu au cunoscut decât libertatea urcând pe scene strălucitoare și anunțând: "opriți războiul împotriva dictatorilor!" în fața aplauzelor tunătoare. Aceasta nu este ficțiune distopică. Este disparitatea realităților. Trăim într-o bulă culturală atât de deconectată de lumea exterioară încât șterge strigătele suferinței, apoi se felicită pentru vanitatea sa morală.