Pe 18 iunie, am avut un schimb de mesaje cu Charlie Kirk. El a spus că petrece două zile întregi la Casa Albă încercând să-l convingă pe președintele Trump să nu inițieze un război cu Iranul. Având în vedere că Charlie era apropiat de președinte și că reprezenta o mare constituență esențială pentru Trump, și că mulți susținători ai războiului cu Iranul considerau un atac american o necesitate urgentă pentru supraviețuirea Israelului, este rezonabil să ne întrebăm dacă refuzul său de a renunța la opoziția sa fermă a dus cumva la uciderea sa. O investigație bună ar fi putut rezolva problema. Ceea ce am primit nu face decât să crească motivul de îngrijorare. A pune această întrebare poate fi de neiertat, dar nu este deloc nerezonabil. Charlie era într-o poziție puternică să ne împiedice să facem ceea ce am făcut acum, iar momentul morții sale l-a scos din ecuație și probabil a schimbat cursul istoriei – așa cum se temea chiar Charlie.

Dacă mi s-ar întâmpla ceva, acest tweet ar merita să revin la el. Nu-mi plac riscurile, dar trebuie acceptate. Charlie merită dreptate și trebuie să înțelegem ce se întâmplă cu Republica noastră. Mult noroc tuturor.