Știu că oamenii spun că râsul la o glumă cu pârțuri este un semn de imaturitate. Și, într-un anumit sens, sunt de acord cu asta. Dar la un alt nivel... Din experiența mea, absolut nimeni nu este imun la hilaritatea care rezultă după un pârț extrem de bine plasat. Vorbesc serios. Cred că ar trebui să fii cu adevărat atât de epuizat, atât de stânjenit, atât de iritabil, ca să nu râzi de un pârț bine plasat (de obicei când miza este mare, când oamenii așteaptă o mărturisire, când totul se liniștește dintr-un motiv oarecare pentru o clipă) ca să nu mai fii numit om. Aceasta este doar observația mea antropologică după 35 de ani de existență ca maimuță în societatea umană.

Un pârț bine plasat ÎȚI va reduce ani de pedeapsă. VA ajuta ca lucrarea ta să fie acceptată. VA convinge chelnerul să-ți reîncălzească mâncarea. Dar odată cu puterea vine și responsabilitatea. Trebuie să fii judicios. Primești doar un anumit număr de "pase de glume cu pârțuri". (ca să fie clar, am făcut doar 1-2 glume cu pârțuri în toată viața mea... nu este deloc "chestia mea" – doar observ aici).