Oh, frumos O reimaginare a naturii americane prin algoritmii pe care îi folosim pentru a o consuma. Acum 175 de ani, un grup de artiști s-a aflat la o răscruce. 👇

Țara pe care o cunoșteau și o iubeau încerca să se destrame din interior. În același timp, amenințarea iminentă a extinderii orașelor distrugea natura pe care o prețuiau.

Așa că s-au întors. Au început să picteze peisajele ca o formă de evadare, eliberându-și mintea de anxietățile vremii.

Totuși, nu puteau scăpa de asta, iar tensiunea însăși strălucea prin contrastul lor, culorile lor și modul în care își orchestrau lucrările.

Școala Râului Hudson a fost un grup divers de artiști, incluzând imigranți din toate mediile, artiști de culoare cu decenii înainte de abolire și artiste femei cu jumătate de secol înainte de mișcarea pentru dreptul la vot. Pe scurt, înainte de orice: erau oameni.

Unii dintre primii practicanți ai luminismului au folosit lumina și umbra pentru a evidenția atât frumusețea naturii americane, cât și pentru a contrasta tensiunile crescânde din războiul civil pe care nu le puteau separa. Era o practică patriotică fără rețineri, dar nu fără un sentiment de rușine.

Astăzi, mulți artiști americani se regăsesc în aceeași atracție. Împărțit. Mândri fără rețineri de țara în care au crescut, dar rușinați de acțiunile imorale ale guvernului care o controlează.

Rușine de răpirile și crimele sponsorizate de stat ale vecinilor lor de peste stradă sau din întreaga lume.

Acest proiect este o imagine de ansamblu a acestui lucru. Celebrează artiștii Școlii Râului Hudson, poluându-le în mod intenționat arta prin intermediul rețelelor de generare a imaginilor (Progressive GANs) și alte tehnologii de compresie.

Rezultatul este american. Nu America pe care o poți vizita, ci America care ne rămâne blocată în minte. Ideologic, utopic și complet rupt în esență. Este ceva de care să fii mândru, dar acea mândrie vine și cu anxietate.