în seara asta la cor a venit o doamnă nouă să cânte cu noi, iar în timp ce vorbeam, m-a întrebat ce mă ocup. mereu e greu de explicat, dar i-am spus că caut teoriile care vor fi populare peste cincizeci de ani. ea chicotește cinic și spune că e impresionant că cred că oamenii vor exista încă peste cincizeci de ani. Eu, desigur, nu mă pot abține și îi spun că, chiar și în cel mai rău caz, va fi în regulă, pentru că există o teorie conform căreia populațiile umane au scăzut la aproximativ 2000 de indivizi la un moment dat. Nu a auzit de această teorie. Menționez că există și alte motive să fim optimiști. Este perfect posibil să fi existat deja civilizații globale pe planetă. A auzit ea de structurile megalitice antice construite imediat după ultima eră glaciară? Ce, ca Stonehenge? Oh, nu, mult mai vechi de atât, îi spun. Au construit temple nebunești pline de sculpturi și imagini ceremoniale acum 12.000 de ani. Nimeni nu știe cum au învățat să facă asta. Pot vedea frica din ochii ei. Mă gândesc să-i povestesc despre haplogrupul x, o altă dovezi convingătoare că lipsește o piesă în povestea noastră despre liniile temporale umane. Am decis să nu o fac. Conversația se încheie. Nu întreabă cum se numește podcastul