Traectoria este clară: confidențialitatea nu mai este o caracteristică de nișă pentru aplicațiile financiare. Se conturează ca un principiu fundamental de design pentru infrastructura digitală. Așa cum @VitalikButerin a articulat constant, sistemele care nu au intimitate la nivelul de bază ajung în cele din urmă să facă compromisuri: - securitate - suveranitatea - trust instituțional Primitive criptografice precum: - demonstrații cu cunoștințe zero - criptare omomorfă - calcul multi-partid … nu sunt îmbunătățiri teoretice; ele sunt măsuri structurale de reducere a riscurilor. Proiecte precum @zama, @fhenix, @aztecnetwork, @MantaNetwork și @OasisProtocol construiesc nu este infrastructură opțională, ci inevitabilă infrastructură. Teza optimistă pe termen lung este simplă: Calcul confidențial + stare privată partajată + procesare a datelor criptate = sisteme digitale durabile. Instituțiile, guvernele, platformele AI și companiile nu vor scala pe arhitecturi transparente implicite. Ei vor migra către cadre care păstrează confidențialitatea, deoarece alternativa este fragilitatea operațională. Confidențialitatea face tranziția de la funcționalitate → avantaj → cerință. Iar echipele care construiesc acest strat de bază astăzi se poziționează în centrul următoarei arhitecturi de încredere pentru internet. ...