Dario Amodei tocmai a anunțat data morții profesiei tale. La Davos, CEO-ul Anthropic a spus că programarea ca abilitate umană mai are între 6 și 12 luni. Nu ca o exagerare. Ca linia temporală. Amodei: "S-ar putea să fim la 6 până la 12 luni distanță." Nu e o predicție. Observație. Inginerii lui deja au renunțat la scrisul de cod. Amodei: "Am ingineri în cadrul Anthropic care spun: 'Nu mai scriu niciun cod.'" Nu ating sintaxa. Nu depanează bucle. Modelele generează cod impecabil. Oamenii curează, validează, direcționează. Jobul nu se mai construiește. E dirijatul. Transformarea s-a desfășurat în tăcere. În timp ce bootcamp-urile predau React, profesia reală s-a transformat într-un ceva de nerecunoscut. Încă tastezi funcții manual? Nu ești sârguincios. Ești deja depășit și nu ți-ai dat seama. Amodei: "Făceam modele bune la codare și le foloseam pentru a produce următoarea generație de modele." Bucla se închide. AI scrie codul care dă naștere AI-ului superior. Recursivitate fără dependență umană. Odată sigilat, progresul încetează să mai fie blocat de oameni. Doar de semiconductori. Un an. Cerințe pentru producție, complet autonome. Oamenii stabilesc strategia. Mașinile funcționează perfect, instantaneu, infinit. Sintaxa este moartă. A rămas doar intenția. Acum nu mai construiești software. Îl concepi cu precizie, iar inteligența îl manifestă înainte să termini gândul. Abilitatea nu mai este programarea. Este să știi ce să ceri în cele trei secunde înainte ca sistemul să livreze ceva ce tu nu ai fi putut construi singur. Profesia ta nu a evoluat. S-a evaporat. Iar cei care încă învață să programeze se pregătesc pentru joburi care nu vor mai exista când vor absolvi.