Christopher Alexander are o observație despre rezolvarea problemelor care îmi place: ar trebui să te concentrezi mereu pe rezolvarea părții care are cele mai puține grade de libertate. Când încerci să proiectezi o bucătărie, de exemplu, există o mulțime de subprobleme de rezolvat: unde să pui aragazul, ferestrele și masa de bucătărie. Și care dintre acestea are cele mai puține grade de libertate? Ferestrele. Dacă vrei lumină bună, va exista un singur perete unde poți pune ferestrele și, în cel mai bun caz, două locuri pe acel perete unde fereastra pare naturală. Așa că ai pus fereastra acolo. Și acum ce? Masa din bucătărie, pentru că vrei să fie acolo unde cade lumina bună. Aragazul poate aștepta pentru că poate sta aproape oriunde. Dacă începi prin a plasa aragazul, există un risc mare să blochezi singura poziție bună pentru una dintre celelalte subprobleme care au mai puține grade de libertate, iar întregul design va avea de suferit.