Banii nu sunt altceva decât o credință colectivă. Pe măsură ce societățile cresc și cad, formele lor de bani vin și pleacă. Odată ce oamenii încetează să mai creadă într-o monedă, aceasta devine lipsită de valoare, iar următoarea îi ia locul. Acest lucru se aplică la orice. Aurul nu valorează nimic. Bitcoin nu valorează nimic. Orice formă de bani are valoare doar pentru că oamenii cred colectiv că au. Aurul și Bitcoin sunt pur și simplu forme de valoare cu o șansă mai mare de supraviețuire pe termen lung. Ei nu sunt legați de o singură țară sau steag, nu pot fi (ușor) creați, nu au o identitate politică și nu sunt controlați de nimeni care îi poate manipula sau fura. Asta le oferă o șansă teoretică mai mare de a păstra valoarea – dar tot este doar o credință. Chiar și așa, par mai de încredere decât banii de hârtie sau soldurile digitale care depind în totalitate de succesul și supraviețuirea unei societăți și/sau a unui sistem politic. Când un astfel de sistem începe să decadă, credința în banii pe care îi emite – fie că este hârtie sau numere într-o bază de date – dispare rapid, iar valoarea lor dispare odată cu el.