Încep o serie de postări zilnice ușor de citit despre securitatea post-cuantică. Dar nu am nicio idee câte zile va ține :). Să vedem. ZIUA 1: Algoritmul lui Shor și Apocalipsa Cuantică(?) Majoritatea stack-ului nostru de securitate — RSA, ECC, Diffie-Hellman — se bazează pe o singură presupunere: factorizarea întregilor și jurnalele discrete sunt "dificile". Pe siliciul clasic, așa este. Pentru a sparge RSA-2048, ai avea nevoie pur și simplu de mai mult timp decât vârsta universului. Dar aceasta nu este o lege fizică. Este o limitare a calculului clasic. În 1994, Peter Shor a demonstrat că acestea pot fi rezolvate eficient pe un calculator cuantic. Algoritmul lui Shor nu forțează doar cheile prin forță brută; folosește Transformata Fourier Cuantică (QFT [Nu teoria câmpurilor cuantice, haha]) pentru a găsi perioada unei funcții f(x) = a^x mod N. Odată ce ai menstruația, ai factorii necesari. Și odată ce ai factorii, cheia privată este moartă. Pentru că cheia privată poate fi reconstruită din cheia publică. Schimbarea de complexitate este adevărata "apocalipsă". Trecem de la timpul subexponențial la timpul polinomial O((log N)^3). Nu vorbim despre o accelerare de 10x; vorbim despre trecerea de la trilioane de ani la câteva ore pe un CRQC. Similar cu RSA, ECC (criptografia curbelor eliptice) NU este nici ea sigură. Datorită structurii sale eficiente de grup algebric, spargerea unei chei ECC de 256 de biți necesită de fapt mai puțini qubiți logici decât RSA-2048. --- Mulțumesc pentru lectură! Mâine vom discuta de ce amenințarea HNDL (harvest-now-decrypt-later) înseamnă că tranziția post-cuantică trebuie să aibă loc acum. (Vizual: Peter Shor)