Sunt un libertarian obișnuit în aproape toate privințele (taxarea înseamnă furt, abolirea tuturor asistențelor sociale, etc). Cea mai mare diferență este că recunosc adevărul diferențelor umane și încerc să împac ideologia cu aceasta. Se pare că asta îi face pe mulți libertarieni să-și piardă controlul. De ce?

Bănuiala mea este că este o modalitate de a rezolva disonanța cognitivă, nu de a reconsidera credințele trecute, dar asta pare și condescendent, așa că sunt deschis la alte explicații.