Soluțiile anti-cuantice au devenit un subiect fierbinte în discuțiile recente despre criptare în țările vorbitoare de limbă engleză, iar multe proiecte orientate spre viitor s-au alăturat acestei îmbunătățiri a "rezilienței viitoare". Dintre acestea, #Sei, în arhitectura Giga pe care o promovează, securitatea anti-cuantică este plasată pe ruta relativ importantă și iminentă a actualizării. De asemenea, reflectă faptul că echipa de ingineri a #Sei este de ultimă generație și inovatoare. Acesta este, de asemenea, unul dintre indicatorii-cheie pentru mine pentru a evalua dacă un lanț public merită păstrat pe termen lung. Astăzi aruncăm o privire asupra noilor idei ale lui #Sei în domeniul anti-cuanticului! 🧐 Când majoritatea oamenilor aud "calculul cuantic amenință criptomonedele", prima lor reacție poate fi: "Vor fi ușor de spart portofelele în viitor?" Dar adevărul este departe de a fi simplu. Calculatoarele cuantice nu sunt chei principale, ele se bazează în principal pe algoritmul Shor pentru a sparge semnăturile "curbe eliptice" pe care ne bazăm astăzi (de exemplu, ECDSA, Ed25519), care este mecanismul matematic ce demonstrează că "acești bani sunt ai mei" atunci când transferăm bani. Odată ce tehnologia cuantică se maturizează, hackerii pot, teoretic, să falsifice semnături și să transfere direct BTC-ul sau SEI-ul nostru, ceea ce reprezintă adevăratul risc "Q-day". Multe soluții acum sunt schimbarea către un set de semnături anti-cuantice, dar este acest lucru cu adevărat posibil? La prima vedere, NIST a introdus noi standarde precum ML-DSA (criptografie bazată pe rețele) sau SLH-DSA (bazată pe hash). Când am văzut calculele făcute de echipa Sei Giga, mi-am dat seama că nu era deloc atât de simplu și că anti-cuantica nu era doar o problemă matematică, ci și un dezastru al debitului. Imaginează-ți asta: Sei Giga își propune să proceseze 200.000 de tranzacții pe secundă (200k TPS), iar acum fiecare tranzacție este semnată cu doar 64 de octeți, iar întreaga presiune a lățimii de bandă a rețelei este controlabilă. Totuși, dacă treci la cea mai mică semnătură cuantică rezistentă recomandată de NIST, care costă mai mult de 1300 de octeți pe tranzacție, doar datele de semnătură vor consuma aproape 0,5 GB/s lățime de bandă! Astfel, multe "lanțuri publice de înaltă performanță" pe care multe lanțuri publice au muncit din greu să le construiască vor degenera instantaneu într-un "handler de date de semnătură", iar EVM va deveni un accesoriu. E ca și cum ai pune anvelope de tractor pe o mașină de F1, oricât de bun ar fi motorul, nu va putea funcționa. Prin urmare, echipa Sei nu a urmat orbește tendința de "schimbare a semnăturilor", ci a propus două căi mai inteligente din implementarea tehnologiei: 🟡 Prima metodă: verificarea semnăturii "pachetează și comprimă" cu demonstrații zero-knowledge În loc ca fiecare nod să verifice mii de semnături mari, lente, rezistente la cantitate, este mai bine ca utilizatorii sau agregatorii profesioniști să verifice în loturi, apoi să genereze o dovadă zk-STARK foarte mică, iar în final lanțul trebuie doar să verifice această dovadă zk, care este rapidă și economisește lățime de bandă. Avantajul este că transferă lățimea de bandă și presiunea computațională de la stratul de consens către piața off-chain, păstrând securitatea rezistentă la nivel cuantic fără a sacrifica performanța. Mai mult, zk-STARK în sine se bazează pe hashing, care este în mod natural rezistent la cantitate, o potrivire perfectă. 🟡 A doua variantă: "urcă mai întâi în autobuz, apoi verifică biletul", cu stimulente economice Sei Giga suportă "execuția întârziată", ceea ce îi permite să joace o strategie mai flexibilă: tranzacțiile trimit mai întâi angajamente de hash, lanțul contează mai întâi, iar apoi verifică semnătura când este cu adevărat finalizată. Dacă cineva trimite o tranzacție falsă, va fi pedepsit prin "mecanismul de marjă de angajament + provocare", iar dacă îndrăznești să falsifici, îți voi confisca depozitul. Acest lucru transformă practic o problemă tehnică într-una economică: costul unui atac trebuie să fie mult mai mare decât beneficiul. Acumularea profundă a lui Sei în tranzacționarea DeFi și a cărții de ordine îi oferă un avantaj natural în designul stimulentelor. Dar ceea ce găsesc cel mai grozav este schema anti-cuantică de suprascriere a lui #Sei: indiferent cât de perfectă este criptografia, dacă utilizatorul nu face upgrade, aceasta este egală cu zero. Strategia Sei de "perioadă de tranziție cu două chei" este pragmatică, permițând utilizatorilor să lege o cheie privată existentă de o cheie publică rezistentă la valori cuantice înainte de Q-day. În perioada de tranziție, ambele tonalități pot fi folosite; După aceea, vechiul sistem a fost eliminat treptat. E ca și cum ai înlocui rețeaua electrică pentru întregul oraș, nu poți tăia curentul peste noapte, trebuie să instalezi mai întâi linii noi, apoi să tai încet prin ele. ...