Așa funcționează jumătate din legea muncii noastre. Un angajat vrea un loc de muncă, un angajator vrea să angajeze, dă mâna, iar o mulțime de reguli scrise de oameni care nu vor fi niciodată în acel domeniu decide că afacerea este ilegală, imorală sau "dăunătoare pentru societate". Salariul minim interzice lucrătorilor cu calificare redusă să-și vândă timpul în orice caz care le aduce piciorul în ușă. Regulile privind licențierea și vizele le spun adulților ce abilități au voie să vândă, unde și cui. Toate acestea se bazează pe aceeași premisă: că politicienii și băgăcioșii dețin dreptul de veto asupra acordurilor pașnice dintre alte persoane. Dacă îți stăpânești corpul, îți deții munca. Dacă deții munca ta, ai dreptul să o tranzacționezi în termenii pe care îi alegi cu oricine este de asemenea de acord. Fiecare lege care incriminează această tranzacție fără o terță parte afectată este un atac asupra proprietății proprii.