Jeff Bezos tocmai a identificat cel mai costisitor eșec birocratic din economia americană. Se potrivește într-o singură propoziție. Bezos: "De ce durează luni întregi să obții autorizația de construcție? Nu are niciun sens." Nu are niciun sens pentru că un cod de construcție nu este o decizie de judecată. Este un algoritm. Iar algoritmii ar trebui executați de mașini. Bezos: "Miami ar trebui să aibă o aplicație AI care să citească autorizația ta de construcție pentru o casă nouă sau o clădire nouă și să-ți dea un da sau un nu în zece secunde." Zece secunde. Nu trei luni. Nu șase săptămâni. Nu atunci când recenzorul își curăță restanțele. Bezos: "Dacă răspunsul este nu, ar trebui să-ți spună cele șase lucruri pe care trebuie să le schimbi ca să obții un da." Fără ambiguitate. Fără interpretare. Nicio întârziere birocratică deghizată în diligență. Doar o buclă de feedback deterministă care comprimă luni întregi de fricțiuni instituționale într-o singură decizie automată. Concurăm cu adversari suverani care implementează centre de date de gigawați și scalează infrastructura fizică într-un ritm care nu se oprește să ceară permisiune. Și pierdem teren în fața unor țări care nu au avut niciodată nevoie. Cursa înarmărilor pentru AI nu se poartă doar în centrele de date. Se poartă în intervalul dintre momentul în care cineva decide să construiască ceva și când guvernul permite acest lucru. Fiecare lună pe care acest sistem funcționează pe viteză biologică este o lună care nu poate fi recuperată. Guvernele care integrează AI în funcțiile lor civice de bază vor declanșa un val de dezvoltare fizică pe care lumea veche nu a putut niciodată să o producă. ...