Artă digitală: gândindu-mă la cum am ajuns aici. Viața digitală începe nu cu internetul, ci cu apariția calculului ca model de gândire. Sisteme timpurii precum AARON al lui Harold Cohen au făcut explicită o trecere de la imagini ca obiecte statice la imagini care apar ca rezultate ale procedurilor. Artiștii au confruntat codul ca pe o problemă reprezentativă: Cum "vede" o mașină o figură, o linie, un gest? Dezvoltarea cheie aici este că imaginile puteau deveni instrucțiuni, iar a le face "vizibile" făcea parte din aceste noi explorări gestuale. Întrebarea pe care o pun artiștii când se gândeau la arta digitală timpurie era: Ce parte a vederii poate fi formalizată și ce parte rezistă formalizării? Harold Cohen, AARON la Tsukuba, #2 23-3-85