O tactică persistentă a antisioniștilor este clipul "prins". Antisioniștii, conduși de fixare și ură, petrec ore întregi răsfoind mass-media israeliană de dreapta și marginală, construind conturi întregi de Instagram dedicate "prindării" israelienilor care spun lucruri presupus "genocidare" — unele reale, multe decontextualizate, iar altele complet inofensive, dar prezentate "rele" prin privirea proiectivă antisionistă. Patologia aici nu este doar comportamentul obsesiv, ci încercarea transparentă de a folosi indivizi marginali pentru a denigra un întreg popor. Nu este diferit de un suprematist alb care folosește imagini cu violență de bandă din cartierele urbane pentru a stereotipiza toți oamenii de culoare ca fiind infractori. Antisionismul funcționează la fel: o caricatură rasistă deghizată în critică morală, animată de o nevoie compulsivă de condamnare și acuzație, susținută de credința că evreii există doar ca obiecte de expunere și defăimare.